Mesaj din partea unui preot catolic pe un sait creştin

"  Dragă prietene, Să nu-ţi fie frică de Lumină! Chiar dacă ai prieteni care sunt indiferenţi faţă de semnele cereşti! Isus s-a născut într-o noapte când câţiva păstori făceau de strajă (cf. Lc 2,7-8). Chiar dacă cei din jurul tău condamnă practica vieţii de credinţă! Isus într-o noapte, când se ruga pe Muntele Măslinilor, a fost sărutat de Iuda (cf. Lc 22,47-53). Chiar dacă întâlneşti oameni răutăcioşi faţă de Biserică! Isus a înviat într-o noapte pe când soldaţii îi păzeau mormântul (cf. Mt 27,62-66). Astfel, ”Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a cuprins-o” (In 1,5). Să nu-ţi fie frică de Cuvânt! Poate eşti derutat că Isus îţi cere prea mult şi-ţi cauţi alţi învăţători. Petru i-a spus lui Isus: ”Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice” (In 6,68). Poate ai fost atras de farmecul prezentat de ”artiştii” timpului. Isus spune: ”Mai degrabă, fericiţi sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc” (Lc 11, 28). Poate nu ai acordat timp suficient întrebărilor profunde din sufletul tău. Ascultă îndemnul: ”Primiţi cu umilinţă cuvântul care a fost sădit în voi şi care poate mântui sufletele voastre” (Iac 1,21). Astfel, ”Cuvântul era adevărata lumină care luminează pe tot omul care vine în lume” (In 1,9). Să nu-ţi fie frică de Adevăr! În lume ai să întâlneşti oameni care lucrează fără să-i intereseze adevărul. Şi totuşi, Isus spune: ”Oricine face adevărul, vine la lumină ca să se vadă că faptele sale sunt făcute în Dumnezeu” (In 3,21). În lume veţi cunoaşte oameni care sunt călăuziţi numai de propriile interese. Şi totuşi, Isus spune: ”Dacă rămâneţi în cuvântul meu, sunteţi cu adevărat discipolii mei şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va elibera” (In 8,31-32). În lume veţi descoperi ”profesori în ale credinţei” dar care sunt departe de ”mărturisirea” adevărului. Şi totuşi, Isus spune: ”Eu sunt calea, adevărul şi viaţa” (In 14,6). Astfel, ”Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi, şi noi am văzut slava lui, slava unicului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr” (In 1,14). Să privim, cu atenţie, la înaintaşii noştrii şi să ne oprim doar la Sf. Ioan Bosco, la Maica Tereza de Calcutta, la Sfântul Părinte Papa Ioan al II-lea. Prin Lumină, Cuvânt şi Adevăr au deschis lumii speranţa către Dumnezeu! Cu Lumină, Cuvânt şi Adevăr au oferit lumii Iubierea lui Dumnezeu! În Lumină, Cuvânt şi adevăr au mărturisit lumii credinţa în Dumnezeu! "

Pr. Daniel Bulai

Despre casatorie

Intrebare: Este corect pentru un crestin sa faca curte sau sa se casatoreasca cu un necrestin?
Raspuns: 2 Corinteni 6:14 spune: “Nu va injugati la un jug nepotrivit cu cei necredinciosi. Caci ce legatura este intre neprihanire si faradelege? Sau cum poate sta impreuna lumina cu intunericul?” Desi acest pasaj nu mentioneaza in mod specific termenul casatorie, in mod clar are implicatii in ceea ce priveste casatoria. Si pasajul continua astfel: “Ce intelegere poate fi intre Hristos si Belial? Sau ce legatura are cel credincios cu cel necredincios? Cum se impaca Templul lui Dumnezeu cu idolii? Caci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui si voi umbla in mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, si ei vor fi poporul Meu.” De aceea: „Iesiti din mijlocul lor, si despartiti-va de ei, zice Domnul; nu va atingeti de ce este necurat, si va voi primi” (2 Corinteni 6:15-17).

Biblia merge mai departe si spune: “Nu va inselati: „Tovarasiile rele strica obiceiurile bune”” (1 Corinteni 15:33). A avea orice fel de relatie intima cu un necredincios poate conduce rapid si usor la lucruri care iti vor fi piedici in umblarea ta cu Hristos. Noi suntem chemati la evanghelizarea celor pierduti si nicidecum la a deveni intimi cu acestia. Nu este nimic gresit in a construi relatii de prietenie de calitate cu necredinciosii – insa acesta este cel mai apropiat nivel pana la care putem merge. Daca ii faci curte unui necredincios, care consideri ca iti este prioritatea, sa intretii o relatie romantica cu acea persoana, sau sa il castigi pentru Hristos? Daca esti casatorit(a) cu un necredincios/necredincioasa, cum puteti voi doi sa cultivati o relatie intima cuprinzand si aspectele spirituale in casatoria voastra? Cum poate fi construita o casnicie de calitate daca voi doi aveti opinii divergente cu privire la cel mai important lucru din univers – persoana Domnului Iisus Hristos?

"Dar cu privire la lucrurile despre care mi-ati scris, este bine pentru barbat sa nu se atinga de femeie. Totusi.din cauza desfranarii, fiecare sa-si aiba sotia lui si fiecare femeie sa-si aiba sotul ei. Sotul sa dea sotiei ce-i datoreste, si tot asa si sotia fata de sotul ei. Sotia nu este stapana pe trupul ei, ci sotul; tot astfel, nici sotul nu este stapan pe trupul lui, ci sotia. Sa nu va lipsiti unul de celalalt decat doar prin buna invoiala, pentru un timp, ca sa va dedicati rugaciunii; apoi sa fiti iarasi impreuna, ca sa nu va ispiteasca necuratul, din cauza lipsei voastre de stapanire. [...] Dar daca nu se pot infrana, sa se casatoreasca, pentru ca este mai bine sa se casatoreasca decat sa arda. Celor casatoriti le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca sotia sa nu se desparta de sot. Daca este despartita, sa ramana necasatorita sau sa se impace cu sotul ei. Si nici sotul sa nu-si lase sotia."

Daca un om are o sotie neloială si ea voieste sa traiasca inainte cu el, sa nu se desparta de ea. Si daca o femeie are un sot neloial si el voieste sa traiasca inainte cu ea, sa nu se desparta de sotul ei. Caci sotul necredincios / neloial este sfintit prin sotia credincioasa / loiala si sotia necredincioasa / neloiala este sfintita prin sotul ei; altminteri, copiii vostri ar fi necurati, pe cand acum sunt sfinti. Daca cel necredincios se desparte, sa se desparta; in imprejurarea aceasta, fratele sau sora nu sunt legati; Dumnezeu ne-a chemat sa traim in pace."

Dupa cum se vede, daca cel necredincios (cel care nu iubeste) vrea sa traiasca langa cel credincios (care iubeste)... cel credincios (care iubeste) sa nu se desparta. E perfect logic: dragoste cu sila nu se poate, deci ce-l care iubeste nu-l poate obliga pe cel ce nu iubeste sa-l iubeasca, insa daca cel care nu simte nimic pentru partener vrea sa ramana in familie, e ok. Deci nimic fara voia celui in cauza!

"Caci ce stii, sotie, daca iti vei mantui sotul? Sau ce stii tu, sotule, daca iti vei mantui sotia? Incolo, fiecare sa umble asa cum l-a asezat Domnul, asa cum l-a chemat Dumnezeu. Aceasta este randuiala pe care am asezat-o in toate bisericile.

"Cat despre fecioare (se specifica: atat barbati cat si femei), nu am o porunca din partea Domnului; dar imi dau o parere, ca unul care am primit de la Domnul harul sa fiu vrednic de crezare. Iata deci ce gandesc eu ca este bine, avand in vedere stramtoarea de acum: este bine pentru un barbat sa ramana asa cum este. Esti legat de o sotie? Nu cauta sa fi dezlegat. Nu esti legat de o sotie? Nu cauta sotie. Insa, daca te insori, nu pacatuiesti. Daca fecioara se marita, nu pacatuieste."

Deci, nu este pacat casatoria, caci este ingaduita. Insa ea se realizeaza si ramane in conditiile de mai sus: in pace si iubire! Atentie insa la specificarea "necazuri pamantesti", nu se refera la copii, caci cu siguranta copiii nu-s necazuri. Suferinta creata de si in familii prin lipsa iubirii si implinirii sufletesti atrage alterarea sufleteasca care se transpune in suferinta trupului, care este materie, pamant.

"Iata ce va spun, fratilor: timpul s-a scurtat; de aceea cei care au sotii sa fie ca si cum n-ar avea; cei care plang, ca si cum n-ar plange; cei care se bucura, ca si cum nu s-ar bucura; cei care cumpara, ca si cum n-ar stapani; cei care se folosesc de lumea aceasta, ca si cum nu s-ar folosi de ea; caci chipul lumii acesteia trece.

Dar eu as vrea ca voi sa fiti fara griji. Cine nu este casatorit se ingrijeste de lucrurile Domnului, cum sa placa Domnului. Dar cine este casatorit se ingrijeste de lucrurile lumii, cum sa placa sotiei. Si intre o sotie si o fecioara este o deosebire; cea nemaritata se ingrijeste de lucrurile Domnului, ca sa fie sfanta si cu trupul si cu duhul; iar cea maritata se ingrijeste de lucrurile lumii, cum sa placa sotului ei. Va spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca sa pun o cursa inaintea voastra, ci pentru ceea ce este frumos si ca sa puteti sluji Domnului fara piedica."

Cei care au sotii sa fie ca si cum nu ar avea nu se refera la a umbla din dama in dama, ci a trai detasat fata de suferintele create de partener, cei care plang sa incerce sa nu mai ajunga la faza de a plange, cei care se bucura sa nu o faca excesiv, iar cei care cumpara sa nu devina stapani pe ceea ce tot prin bunavointa divina ajung sa detina.

"Daca cineva gandeste ca virginitatea este nepotrivita, ca a trecut de floarea varstei si nevoia cere asa, sa faca ce vrea; nu pacatuieste, sa se casatoreasca. Dar cine a luat in inima lui o hotarare tare si nu este fortat de nevoi, ci este liber sa lucreze cum vrea si a hotarat in inima lui sa-si pastreze virginitatea, bine face. Astfel, cine se casatoreste bine face; si cine nu se casatoreste, bine face. O sotie este legata de lege atata timp cat traieste sotul; dar daca-i moare sotul, este libera sa se marite cu cine vrea, numai in Domnul. Dar, dupa parerea mea, va fi mai fericita daca ramane asa cum este. Si gandesc ca si eu am Duhul lui Dumnezeu."

Iata ca Dumnezeu a dat liberul arbitru.

A trai, nu inseamna ca traieste trupul, ci ca traieste sufletul. Deci daca sotul sau sotia moare este liber/a sa faca ce vrea. Deci,casatoria trebuie realizata cata vreme exista intelegere, comunicare, afectiune intre parteneri. Cata vreme exista multumire unul fata de celalalt si pace. Caci acolo unde este tristete, suferinta, violenta verbala sau fizica, ingerii nu vin, iar protectie divina nu este.

Iisus Hristos - Cale către Cer

Intrebare: "Este Iisus singura cale catre Cer?"

Raspuns: "In principiu sunt o persoana buna, deci o sa merg in Rai." "Bine, mai fac si fapte rele, dar fac mai multe fapte bune, astfel ca voi merge in Cer." "Dumnezeu nu ma va trimite in iad numai pentru ca nu traiesc conform Bibliei. Vremurile s-au cam schimbat!" "Numai persoanele cu adevarat rele precum cei care molesteaza copiii si criminalii merg in iad."

Acestea sunt modalitati de gandire foarte des intalnite printre oameni, insa adevarul este ca toti spun minciuni. Necuratul, stapanul lumii acesteia, a inoculat aceste ganduri in mintile noastre. Atat el, cat si toti cei care il urmeaza in caile sale, sunt dusmani ai lui Dumnezeu (1 Petru 5:8). Cel rau intotdeauna se deghizeaza intr-o persoana buna (2 Corinteni 11:14), insa detine controlul asupra mintilor celor care nu apartin lui Dumnezeu. "...a caror minte necredincioasa a orbit-o dumnezeul veacului acesta, ca sa nu vada stralucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu" (2 Corinteni 4:4).

Este o minciuna sa crezi ca Dumnezeu nu ia in considerare pacatele mici si ca iadul este rezervat “oamenilor rai”. Toate pacatele ne separa de Dumnezeu, chiar si numai o “mica minciuna nevinovata”. Toti oamenii au pacatuit si nici unul nu este suficient de bun pentru a ajunge in Rai pe baza meritelor proprii (Romani 3:23). Accesul in rai nu se bazeaza pe aceea ca faptele noastre bune ar depasi pe cele rele; in acest caz, toti am fi pierduti. "Si daca este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminterea harul n-ar mai fi har" (Romani 11:6). Nu putem face nimic bun pentru a ne castiga dreptul de a ajunge in rai (Tit 3:5).

"Intrati pe poarta cea stramta. Caci larga este poarta, lata este calea care duce la pierzare, si multi sunt cei care intra pe ea" (Matei 7:13). Chiar daca toti oamenii fac pacate, iar credinta in Dumnezeu nu mai este populara sau la moda, asta nu inseamna ca Dumnezeu va trece cu vederea aceasta. "Voi erati morti in greselile si in pacatele voastre, in care traiati odinioara, dupa mersul lumii acesteia, dupa domnul puterii vazduhului, a duhului care lucreaza acum in fiii neascultarii" (Efeseni 2:1-2).

Cand Dumnezeu a creat lumea, totul era perfect. Toate lucrurile erau bune. Apoi El i-a creat pe Adam si Eva si le-a oferit liberul arbitru astfel incat ei sa aleaga daca Il urmeaza sau nu pe Dumnezeu. Dar Adam si Eva, chiar primii oameni pe care i-a creat Dumnezeu, au fost ispititi sa nu se supuna lui Dumnezeu si au ales sa pacatuiasca. Aceasta i-a separat pe ei (si pe oricine s-a nascut dupa ei, inclusiv pe noi) de la o relatie apropiata cu Dumnezeu. El este perfect si de aceea nu poate avea de-a face cu pacatul. Ca pacatosi, noi nu am putea sa ne reabilitam prin noi insine. Dumnezeu insa a creat o cale prin care noi am putea fi uniti cu El in rai. "Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica" (Ioan 3:16). "Fiindca plata pacatului este moartea: dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Iisus Hristos, Domnul nostru" (Romani 6:23). Iisus a venit pe pamant pentru a ne arata calea catre cer, si a murit pe cruce pentru ca noi sa nu murim. Dupa 3 zile de la moartea Sa, El a inviat din morti (Romani 4:25), demonstrand astfel ca este biruitor El Insusi asupra mortii. Astfel, El a refacut ruptura dintre Dumnezeu si oameni astfel incat oamenii sa poata avea o relatie personala cu Dumnezeu, iar noi trebuie numai sa credem aceasta.

"Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Iisus Hristos, pe care L-ai trimis Tu" (Ioan 17:3). Cei mai multi oameni cred in Dumnezeu, chiar necuratul crede. Insa pentru a primi mantuirea, trebuie sa ne intoarcem la Dumnezeu, sa dezvoltam cu El o relatie personala, sa renuntam la pacatele noastre si sa Il urmam. Trebuie sa ne incredem in Iisus cu tot ceea ce avem si in tot ceea ce facem. "...Neprihanirea data de Dumnezeu, care vine prin credinta in Iisus Hristos, pentru toti si peste toti cei ce se incred in El. Nu este nici o deosebire" (Romani 3:22). Biblia ne arata ca nu exista nici o alta cale catre mantuire decat prin Hristos. Chiar Iisus spune, in Evanghelia dupa Ioan 14:6, "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine."

Iisus este singura cale catre mantuire pentru ca El este Singurul care poate plati pentru pacatele noastre (Romani 6:23). Nici o alta religie nu arata gravitatea pacatelor noastre si a consecintelor acestora. Nici o alta religie nu ofera plata definitiva a pacatelor pe care numai Iisus Hristos o poate oferi. Nici un alt “fondator religios” nu a fost Dumnezeu devenit om (Ioan 1:1,14) – singura cale ca o datorie infinita sa poata fi platita. Iisus trebuia sa fie Dumnezeu pentru a putea plati pentru datoria noastra. Iisus trebuia de asemenea sa fie om pentru a putea muri. Mantuirea este disponibila numai prin credinta in Iisus Hristos! “In nimeni altul nu este mantuire: caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, in care trebuie sa fim mantuiti” (Faptele Apostolilor 4:12).

Ai luat decizia de a-L accepta pe Iisus Hristos ca Mantuitor al tau ca urmare a ceea ce ai citit mai sus?

Cum pot ajunge a fi drept inaintea lui Dumnezeu?

Intrebare: Cum sa ajung sa fiu drept inaintea lui Dumnezeu?

Raspuns: Pentru a ajunge sa fim “drepti” inaintea lui Dumnezeu, trebuie mai intai sa intelegem ce este “gresit” in prezent. Raspunsul este pacatul. “Nu este nici unul care sa faca binele, niciunul macar” (Psalmul 14:3). Noi toti ne-am razvratit impotriva poruncilor lui Dumnezeu; “noi rataceam cu totii ca niste oi” (Isaia 53:6).

Vestea proasta este ca pedeapsa pentru pacat este moartea. “Sufletul care pacatuieste acela va muri” (Ezechiel 18:4). Vestea buna este ca Dumnezeul cel iubitor ne-a cautat ca sa ne aduca mantuirea. Iisus a spus ca scopul venirii Sale in lume a fost “sa caute si sa mantuiasca ce era pierdut” (Luca 19:10), si apoi l-a reafirmat ca implinit atunci cand a murit pe cruce: “S-a sfarsit!” (Ioan 19:30).

Daca vrei sa ai o relatie corecta cu Dumnezeu incepe prin a constientiza starea ta de pacat. Dupa aceasta, urmeaza marturisirea in umilinta a pacatului inaintea lui Dumnezeu (Isaia 57:15) apoi angajamentul de a parasi pacatul. “Prin marturisirea cu gura se ajunge la mantuire” (Romani 10:10).

Aceasta pocainta trebuie insotita de credinta. Si anume de credinta ca sacrificiul lui Iisus prin moartea Lui pe cruce, precum si invierea Lui minunata Il fac sa devina Mantuitorul tau personal. “Daca marturisesti deci cu gura ta pe Iisus ca Domn, si daca crezi in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat din morti, vei fi mantuit” (Romani 10:9). O serie de multe alte pasaje ne vorbesc despre necesitatea de a avea credinta, cum ar fi Ioan 20:27; Faptele Apostolilor 16:31; Galateni 2:16; 3:11, 26; si Efeseni 2:8.

A fi drept inaintea lui Dumnezeu tine de raspunsul pe care il dai la ceea ce Dumnezeu a facut in locul tau. El a trimis pe Iisus Mantuitorul, L-a jertfit pentru a te elibera de pacate (Ioan 1:29), si tot El iti ofera acum promisiunea ca : “oricine va chema Numele Domnului, va fi mantuit” (Faptele Apostolilor 2:21).

O ilustratie graitoare a pocaintei si iertarii este data in parabola fiului ratacitor (Luca 15:11-32). Fiul cel tanar si-a risipit darul primit de la tatal sau pacatuind in mod rusinos (versetul 13). Cand a admis ca a gresit pacatuind, el s-a decis sa se intoarca acasa (versetul 18). A presupus ca nu va mai fi considerat fiu de catre tatal sau (versetul 19), dar s-a inselat. Tatal si-a iubit fiul rebel la fel ca intotdeauna (versetul 20). Totul a fost iertat, dupa care a urmat o sarbatoare (versetul 24).

Dumnezeu este bun pentru ca Isi implineste promisiunile, inclusiv promisiunea de a ierta. “Domnul este aproape de cei cu inima infranta, si mantuieste pe cei cu duhul zdrobit” (Psalmul 34:18).

Daca doresti sa devii drept inaintea lui Dumnezeu, iata o rugaciune care te va ajuta. Totusi tine minte: rostirea acestei rugaciuni sau a oricarei alte rugaciuni nu te va mantui. Numai credinta in Hristos te poate mantui de pacate. Aceasta rugaciune este numai o modalitate de a-ti exprima catre Dumnezeu credinta ta in El si de a Ii multumi pentru ca ti-a daruit mantuirea. “Doamne, stiu ca am pacatuit impotriva Ta si ca merit pedeapsa. Insa Iisus Hristos a luat pedeapsa pe care o meritam eu astfel ca eu sa pot fi mantuit prin credinta in El. Ma intorc acum de la pacatele mele si imi pun intreaga mea credinta in Tine pentru mantuire. Iti multumesc pentru harul Tau minunat si pentru iertarea de pacate – darul vietii vesnice! Amin!”

Ai luat decizia de a-L accepta pe Iisus Hristos ca Mantuitor al tau ca urmare a ceea ce ai citit mai sus?

Profeţiile lui SUNDAR SINGH

Sundar Singh este un înţelept şi iluminat indian, care s-a născut în 1889 în India, în oraşul Rampur, regiunea Punjab, şi a murit în anul 1933. Creştinat în urma unei experienţe spirituale deosebite, legată de apariţia lui Iisus, el a făcut o călătorie prin toate ţările creştine în primul deceniu al secolului nostru. Cu această ocazie el a vizitat şi ţara noastră, referitor la aceasta făcând profeţiile ce urmează. Ele au circulat multă vreme în manuscris in vremea dictaturii comuniste.
Considerate de mulţi sceptici simple presupuneri şi divagaţii asupra viitorului României, "Profeţiile lui Sundar Singh" uimesc prin claritatea expunerii, prin simplitate şi mai ales prin imparţialitatea datorată dezinteresului evident pe care un indian creştinat l-ar putea avea în urma unor afirmaţii referitoare la viitorul României.
Veridicitatea lor nu va putea fi verificată decât în timp şi de aceea decizia de a crede sau nu cele spuse de Sundar Singh vă aparţine în totalitate. Şi totuşi, dacă veţi citi cu atenţie, veţi sesiza că anumite profeţii s-au împlinit deja.

Misiunea spirituală a ROMÂNIEI

„Să nu vă surprindă acest mod de adresare deoarece fac aceasta pentru a nu vă lăsa înşelaţi de această înscenare satanică atât de bine pusă la punct. Eu ştiu că România are o misiune Dumnezeiască de redresare spirituală ce o va face să se înfăţişeze ca un veritabil model demn de urmat întregii umanităţi. Este necesar să fac această mărturisire-profeţie în faţa popoarelor întregii lumi, creştine sau de alte religii, fiindcă toate semnele marchează schimbările spirituale uluitoare ce vor avea loc în curând. Spusele mele nu trebuie să vă determine să mă consideraţi un fanatic simpatizant al românilor ce îşi imaginează himerice plăsmuiri, căci cea care mi-a inspirat, fără putinţă de tăgadă, aceste profeţii este Prea sfânta Născătoare a lui Iisus, şi reamintesc din nou că, din câte simt, locul de cinste în ocrotirea României îl ocupă Maica Domnului şi apoi marile puteri cereşti, la toate acestea mai adăugându-se şi majoritatea sfinţilor din cer.
În curând aproape toate popoarele neamului omenesc vor deschide ochii contribuind la îndeplinirea realităţii orânduite de Dumnezeu şi se vor supune voinţei divine mult mai bine decât altădată deoarece atunci vor lua sfârşit într-o mare măsură manifestările îndărătniciei omeneşti care au făcut cu putinţă atâtea acţiuni de rea interpretare a voinţei divine. Perpetuarea răului se va stăvili, revelaţiile divine ajungând să acopere pământul şi făcând ca tot ceea ce este plăcut înaintea lui Dumnezeu să iasă la lumină, pentru a-i ajuta pe oameni să atingă înţelepciunea şi să se desăvârşească.
Acum, când fac cunoscute aceste profeţii, dacă aş fi român de origine, probabil că aş putea fi învinuit de părtinire naţională, iar dacă aş fi european din comunitatea latină, ar fi fără îndoială unele motive să fiu judecat într-un fel omenesc, cu patimă omenească; însă deoarece sunt un indian iluminat prin intermediul lui Iisus Cristos şi ferm stabilit în credinţa creştină pot vorbi cu toată uşurinţa, încredinţându-vă că acum nu fac altceva decât să exprim voia lui Dumnezeu.
În anii care vor veni şi lunile ce vor veni, în ţara trăirii voastre (România), scoarţa pământului va lua foc, clima va suferi unele schimbări, cutremure simţitoare vor distruge multe dintre clădirile existente, uragane şi vânturi puternice, terestre şi maritime, vor nimici îndrăzneala oamenilor bazaţi numai pe aşa-zisa putere a ştiinţei.
Ingeniozitatea omenească pusă în slujba răului va face cunoscute lumii cele mai groaznice crime şi pământul va cunoaşte cele mai cumplite boli ce vor apărea pentru a fi nimicită existenţa oamenilor răi sau perverşi. În acele timpuri de mari schimbări, în alte locuri de pe pământ un sfert din omenire va dispărea fulgerător, iar după aceasta, la a doua încercare, din cei rămaşi în viaţă şi îngroziţi se vor suprima încă aproape un sfert, restul se vor orienta trup şi suflet către Dumnezeu - de la cel aflat la sânul mamei şi până la cel mai îndârjit tiran ce păşeşte pe scoarţa pământului. Însă vă atrag atenţia să nu socotiţi după calendarul intereselor voastre meschine schimbările spirituale la nivelul lumii pământene, căci iată, după cum am văzut eu, aceste transformări vor veni peste voi şi vă vor lua prin surprindere chiar dacă veţi rămâne neclintiţi în încăpăţânarea voastră şi nu veţi ajunge să credeţi în Dumnezeu.
Mulţi oameni ce alcătuiesc popoarele Asiei se vor orienta către religia creştină aproape fulgerător, iar o mulţime de triburi sălbatice se vor creştina şi datorită marii răspândiri a Bibliei, ea generalizându-se apoi la toate popoarele indiferent de limbă, de la Polul Nord şi până la Polul Sud.
Veţi şti că acele vremuri sunt aproape atunci când Anglia îşi va pierde puterea, iar Franţa va fi asimilată de popoarele din jur. Treptat puterile statale vor dispărea, ca în locul acestora să apară o nouă putere denumită Federaţia Statelor Pământene cu un singur preşedinte, o singură monedă, un singur consiliu de conducere şi o singură armată, aeropurtată, folosită doar pentru apărare sau pază internă, soldaţii săi având menirea de a păstra ordinea în acele zone.
În acea perioadă, Rusia va deveni una dintre cele mai creştine ţări de pe suprafaţa pământului, Bosforul şi Dardanele se vor scufunda, dispărând complet de pe suprafaţa globului, de asemenea, o mulţime de insule vor dispărea, fiind nimicite de cutremure, scoarţa pământului fiind zdruncinată de o mulţime de urgii ce se vor abate asupra oamenilor. Bisericile purtătoare de har divin se vor uni într-una singură, supranumită Biserica creştină dreptcredincioasă, apostolică şi misionară care va pregăti aproape întreaga lume pentru transformările spirituale ce vor avea loc la nivelul întregii planete. Tot atunci va apare anticristul, prin anticrist înţelegându-i pe toţi aceia care, mai mult sau mai puţin conştienţi, luptă împotriva spiritualităţii veritabile, urmărind să triumfe forţele obscure ale întunericului şi minciunii, ce menţin fiinţa umană într-o stare de inconştienţă şi sclavie letargică, şi multe lupte de idei se vor da, fără nici un fel de armă, pentru nimicirea adevăratei credinţe în Dumnezeu.
Toate acestea şi multe altele, deşi poate acum necrezute de unii oameni, mai târziu se vor întâmpla din voia lui Dumnezeu. Vor face excepţie de la pedeapsa focului nimicitor şi a măcelului ce se va desfăşura pe aproape întreg globul pământesc, România şi locurile supranumite sfinte din Palestina. Netrecută prin sabie va rămâne de asemenea cetatea Vaticanului, dar puterea sa de influenţă, atât de pregnant urmărită, se va reduce la zero.
România va trece prin mai multe faze de transformări fundamentale, devenind în cele din urmă, graţie spiritualizării ei exemplare, un veritabil focar spiritual, ce va putea fi comparat cu miticul ‘'NOU CANAAN'', iar Bucureştiul se va transforma într-un centru esenţial al acestui foc. Această capitală a polului spiritual al planetei va fi aproape în întregime reconstruită, rămânând în cele din urmă o aranjare de construcţii, în formă inelară, având 7 km în diametru şi va fi considerat de toate popoarele drept un veritabil "NOU IERUSALIM" pământesc.
Chiar dacă spusele mele vă uimesc, trebuie să vă mărturisesc tuturor că aceasta se va întâmpla întrutotul în acele vremi viitoare, deoarece aceasta reprezintă voinţa atotputernică a lui Dumnezeu şi nu a oamenilor. Toate popoarele de pe întreg pământul vor participa la diferite activităţi comune având drepturi egale în acest nou centru spiritual, considerat drept manifestarea NOULUI IERUSALIM biblic, egalitatea în drepturi a tuturor ţărilor şi popoarelor, fiind pe bună dreptate o condiţie esenţială în faţa Bunului Dumnezeu. România va trece în viitor prin mari frământări lăuntrice şi prin anumite schimbări externe ce o vor impune exemplar ca prestigiu în conjunctura internaţională şi prin mila providenţei va ieşi aproape neafectată din situaţia conflictelor războinice mondiale, declarându-se, datorită spiritualizării extraordinare, ţară neutră, ce îşi va asuma rolul de nucleu ireproşabil al înţelepciunii şi iubirii divine.
În cele din urmă toţi duşmanii României vor îngenunchia la hotarele acestei ţări şi plini de umilinţă vor recunoaşte misiunea ei spirituală ce se va manifesta prin intermediul teribilei puteri a lui Dumnezeu. Atunci veţi vedea cu toţii, căci va fi un semn ceresc, fiindcă în timpul războaielor viitoare focul şi distrugerile o vor înconjura, dar ea va rămâne neatinsă, întocmai ca o paradisiacă oază verde, în mijlocul înspăimântătorului deşert nimicitor produs de iscusinţa omului pusă în slujba răului, de care se vor folosi inteligenţele satanice în ultima încleştare la care deocamdată oamenii nici nu se aşteaptă. În urma bulversantelor schimbări planetare şi a unui război fulgerător cumplit, în cele din urmă nu vor mai rămâne nici învinşi nici învingători. Vor rămâne trei categorii : morţii, cei răniţi şi mutilaţi de pe urma războiului şi supravieţuitorii în întregime neatinşi.
Şi atunci numărul celor ucişi şi afectaţi de pe urma războiului va fi atât de mare încât nimeni nu va vorbi nici de pierderea şi nici de câştigarea războiului, căci urmările acestuia vor fi atât de mari încât vor îngrozi pe toţi locuitorii rămaşi în viaţă. Crime, lepra, holera şi multe alte boli înspăimântătoare, printre care câteva complet noi, necunoscute înainte, vor bântui scoarţa pământului, afectându-i mai ales pe cei răi, fiare sălbatice se vor năpusti asupra oraşelor şi satelor, atacând oamenii. Multe schimbări se vor produce pe pământ şi toate aceste urgii de proporţii cel mai adesea neaşteptate de oameni se vor întâmpla în anumite situaţii fulgerător. Din scrumul, suferinţele şi încercările tuturor acestor schimbări şi dezastre martorii neafectaţi şi supraveţuitorii vor căuta cu multă fervoare calea de apropiere de Bunul Dumnezeu, pe care l-au neglijat mai mult sau mai puţin atâta amar de vreme. Cu toţii se vor convinge atunci că nu există religia adevărului, realizând că doar cunoaşterea ADEVĂRULUI îl eliberează, făcându-i să se reintegreze în Absolutul divin pentru a deveni UNA cu Dumnezeirea. Abia atunci omul va realiza că se află îmbrăţişat de Dumnezeu şi că Dumnezeu este viu, etern atotputernic şi atotştiutor în fiecare om în parte, sub forma spiritului divin. Toate câte vă spun se vor întâmpla şi mulţi dintre voi se vor convinge în acele vremuri de începutul durerilor şi încercărilor şi tot ceea ce v-am prezis va fi constatat de voi mai târziu, chiar dacă lumea se va încăpăţâna în a nu le crede.
Tot atunci va veni vremea apariţiei acelor oameni puri, înzestraţi cu extraordinare haruri divine de care s-a vorbit în urmă cu aproape 2000 de ani. Cei cu adevărat evoluaţi spiritual, care în acele ultime vremuri vor trece cu succes prin feluritele şi grelele încercări, vor reprezenta o treime demnă de iluminarea lui Dumnezeu, curată, înţeleaptă şi sfântă. În timpurile ce vor veni, România va ajunge şi va rămâne o paradisiacă grădină a binecuvântării divine, a dragostei, a fericirii a purităţii şi înţelepciunii, în care modul de viaţă va fi precumpănitor spiritual, elevat şi pur, susţinut de o trăire sublimă în post şi meditaţie, în duh şi adevăr, asemănătoare cu aceea a primilor creştini.
Fericită ţară şi fericit popor sunt minoritarii aleşi care trăiesc prin poporul român, căci mulţi dintre ei se vor bucura de imensa milă a lui Dumnezeu pentru poporul român.Ca indian, eu intuiesc că Bunul Dumnezeu a vrut să aleagă, dintre toate popoarele, poporul cel mai umilit, cel mai crunt încercat de vitregia celor puternici. Adesea exploatat, ameninţat, invadat, terorizat, vândut şi cumpărat, care aproape la fiecare război a fost piaţa de tocmeală dintre cei ce se războiau. Amalgamul înfăţişării deosebite a acestui popor, cuprinde virtuţile cele mai alese ale fiecărui neam care s-au asimilat în sufletul lui plin de dragoste şi omenie; acesta este un popor primitor, înfăţişând o nuanţă elevată, plăcută, pentru ca să fie pildă de contopire universală cu calităţile divine, cu o dreaptă raţiune şi o admirabilă credinţă. Poporul român este de asemenea cel mai indicat popor din lume, graţie compasiunii sale alese şi a iubirii sale altruiste, spre a oferi ospitalitate materială şi spirituală tuturor popoarelor de pe faţa pământului.
Al Vll-lea Sinod Ecumenic se va ţine în România, iar misiunea principală pentru răspândirea în Asia a creştinismului cu adevărat spiritual, este destinată poporului rus, dar ca putere de influenţare a popoarelor în vremurile din urmă, el nu va avea nici un amestec. Puterea cu care vor mai fi biciuite restul popoarelor, acolo unde este necesară pedeapsa, se va face prin poporul chinez - rasa galbenă - în colaborare cu poporul japonez, care de asemenea, va fi biciul pedepsei dumnezeieşti.
După terminarea teribilului conflict armat ce vă stă în faţă, toate armele vor fi aruncate sau abandonate, fiindcă un nou gen de război "al sufletului" va începe. Acesta va fi războiul fără arme fizice, pentru desăvârşirea spirituală, pentru credinţa adevărată în Dumnezeu, care aparent va fi fără arme, dar fiind totuşi mai periculos şi mai dificil de o sută de ori decât cel cu arme. În viitor, puterea papală va dispare treptat şi va lua naştere o nouă conducere sinodală a cărei reşedinţă va fi întâi la Roma, provizoriu, şi apoi la Bucureşti în Noul Ierusalim, pentru totdeauna.
În acele vremuri viitoare, vor fi de 1000 de ori mai fericiţi cei care vor urmări desăvârşirea spirituală, trăind cu o încredere deplină în Dumnezeu, fiindcă vremurile vor fi zbuciumate şi groaznice şi le vor putea suporta cu uşurinţă numai cei mângâiaţi, inspiraţi şi hrăniţi de Duhul Sfânt. Cele ce vă spun eu că vor veni, luaţi aminte că sunt durerea a doua şi raiul al doilea, căci prin durere aţi trecut fără să vă văitaţi. În acele timpuri, scaunul judecăţii de apoi va fi simţit şi văzut de tot neamul omenesc deasupra României, iar în marele oraş sfânt Bucureşti, simbolic numit "Noul Ierusalim", care într-o oarecare măsură va fi opera aproape a întregului neam omenesc, dar conceput după un plan inspirat de puterea Dumnezeiască, se va construi cel mai monumental lăcaş spiritual de comuniune cu Dumnezeirea, denumit centrul divin suprem, ce va avea reprezentanţi foarte evoluaţi spiritual din toate neamurile, aceştia formând Fraternitatea Veghetorilor Iluminaţi, care se vor alege dintre cei înţelepţi. Şi va fi compus (Centrul Divin Suprem) din 101 centre mai mici, armonios orânduite, în care se vor afla reprezentaţi de frunte, deosebit de evoluaţi, şi care vor transmite atât practic cât şi teoretic
Dumnezeiescul şi Eternul Adevăr imensei majorităţi a popoarelor pământului. Această operă arhitecturală va fi capodopera sublimei colaborări a tuturor stilurilor pământene ingenios armonizate într-o măreaţă lucrare cum alta nu a mai fost. Înţelepţii slujitori ai acestor lăcaşuri spirituale din "Noul Ierusalim" vor fi perfecţi spiritual şi foarte armonioşi fizic, cu trupuri de o îngerească armonie şi proporţionalitate, fiind cu toţii dintre cei 114.000 de înţelepţi, iluminaţi neprihăniţi şi neîntinaţi, expresia completei desăvârşiri spirituale şi a unei înalte împliniri Dumnezeieşti pe acest pământ. Iluminaţii veghetori cu trup îngeresc şi plin de puritate, vor fi în număr de 400. Ceilalţi, care vor conduce centrele inelare, de asemenea cu o spiritualitate deosebită şi trup îngeresc, vor fi 101 la număr.
În acest unic loc de pe întreg pământul vor putea fi văzuţi mari iluminaţi şi înţelepţi, care în anumite momente se vor materializa, putând fi văzuţi comunicând prin viu grai cu oamenii de pe pământ dornici să afle tainele dumnezeieşti ale spiritului. Toţi cei care vor pătrunde în acest centru divin vor realiza cu o surprinzătoare uşurinţă că sunt copiii divini ai lui Dumnezeu. Fericiţi vor fi atunci toţi care vor străbate pământul României, respirându-i aerul, căci toată ţara va fi invadată de pelerini dornici să descopere Dumnezeirea şi toate locurile sacre din această ţară vor deveni focare transfiguratoare de iluminare şi descoperire a adevărului divin.
Acest Centru Divin Suprem va putea cuprinde cu uşurinţă 2 milioane de suflete. Această lucrare va fi executată în 10 ani, fiindcă, deşi acest Centru Divin va fi terminat în 5 ani, reamenajarea integrală a oraşului din jurul acestuia va mai dura încă 5 ani după aceea. În jurul oraşului se vor afla grădini cu pământ fertil de cea mai bună calitate în care, pe lângă diferitele legume, vor creşte şi vor da rod din belşug pomi sădiţi, pentru ca nimic să nu lipsească traiului locuitorilor săi. Recoltele atunci vor fi îmbelşugate. O mulţime de şosele mecanice şi trotuare mişcătoare vor uşura mult circulaţia, iar anumite mecanisme special orientate vor uşura viaţa locuitorilor şi vizitarea acestor locuri.
O mulţime de noi maşini aeriene vor fi puse în slujba acestui oraş model şi tot ceea ce este mai nou în tehnică, pentru a uşura viaţa, se va afla aici. Acest oraş va avea patru şosele, iar accesul în el se va realiza prin patru porţi monumentale. În România se va construi un canal care va uni Dunărea cu marele oraş reconstruit al Bucureştiului, permiţând astfel ca vapoarele, chiar foarte mari, să ajungă până în acest oraş minunat. Toate aceste lucrări se vor realiza datorită planului divin, în viitor, într-un interval de timp. Agricultura, viticultura, pomicultura şi apicultura vor fi ocupaţii de onoare, căci în această ţară aleasă se va sista sacrificarea vitelor şi se vor consuma mai ales cereale, legume şi fructe, lapte şi brânză, ouă şi numai vin curat. Apicultura va fi cea mai aleasă ocupaţie, fiindcă această ţară aleasă va aprecia mult mierea şi produsele stupului, folosind pentru jertfa divină numai ceară curată şi untdelemn de cea mai bună calitate.
Tutunul cafeaua şi alte otrăvuri atât de dăunătoare sănătăţii omului vor înceta să mai fie dorite de oameni, iar înrăiţii şi vicioşii vor părăsi ei singuri această ţară. Vrăjitorii, fumătorii, beţivii, desfrânaţii, criminalii precum şi trântorii (leneşii), nu cu forţa ci de bună voie, vor renunţa la aceste îndeletniciri satanice şi aceste vicii se vor reduce încetul cu încetul, dispărând aproape în totalitate în cele din urmă. Orice locuitor al acestei ţări, aleasă de Dumnezeu să fie exemplu, îşi va câştiga pâinea cea de toate zilele muncind în mod onorabil în funcţie de posibilităţi şi menirea sa prin naştere.
Vremurile de exploatare, teroare, înşelăciune şi asuprire vor asfinţi în această ţară. Fiecare locuitor al acestui popor ales se va bucura din plin de binecuvântarea şi harurile divine, mulţi dintre aceştia fiind înzestraţi cu înţelepciune şi felurite puteri de a face minuni. Toate darurile se vor revărsa peste această ţară aleasă, care va avea nobila misiune de redresare spirituală a întregului glob pământesc.
Toate căile de legătură prin aer, apă şi pe pământ fiindu-i din plin favorabile, România va ajunge una din cele mai prospere şi îmbelşugate ţări, trăind în pace cu toţi vecinii săi. Basarabia va fi realipită României pentru totdeauna, căci poporul rus va cinsti această ţară aleasă şi va renunţa la această provincie care va da naştere la multe neînţelegeri. Într-un viitor mult mai îndepărtat, însă toate teritoriile învecinate României se vor alipi formând împreună Federaţia Statelor Europene, lucru la care oamenii ajunseseră să se gândească demult.
Tot ceea ce v-am amintit până aici este necesar să se împlinească, pentru că sunt adevărate şi tot ceea ce vă spun vă va convinge când toate acestea se vor întâmpla. În vremurile viitoare, poporul rus, plin de dragoste, va veni în ajutorul lucrării pe care România o va avea de îndeplinit în lume. Înainte de acestea însă va fi foamete prin multe locuri, pâinea va lipsi, vor fi mari cutremure de pământ care vor face o mulţime de victime şi în multe locuri de pe glob oamenii vor dispare sub dărămături, care vor aminti cu mare greutate urmele unor oraşe ce vor dispare de pe suprafaţa pământului. Războaiele, panica şi neînţelegerile de tot felul vor face ca marile puteri, cum ar fi Rusia să se prăbuşească, spre bucuria ţărilor mici care o alcătuiesc.
Ateii vor începe să cerceteze scrierile sfinte şi se vor preocupa să înţeleagă ştiinţa spiritului, căutând să descopere tot ceea ce este ascuns în om. Graţie acestor cercetări, o nouă cotitură se va produce în viaţa unor pământeni. În multe locuri de pe pământ va lipsi hrana. Pentru ca toate aceste urgii să treacă mai repede sau să nu fie atât de cumplite, Dumnezeu mă inspiră să vă dau un singur sfat: popoare, oameni, uniţi-vă întru desăvârşire, împăcaţi-vă cât mai bine, iertaţi-vă şi cheltuiţi cât mai mult din energiile rămase pentru a atinge eliberarea în Dumnezeu şi fericirea veşnică. Faceţi totul acum şi aici, în această viaţă şi nu amânaţi desăvârşirea spirituală pentru o reîncarnare. Făcând tot ceea ce vă stă în putinţă ţinând cu stăruinţă, fiecare dintre voi se poate mântui.
Pentru a grăbi zidirea Noului Ierusalim construiţi-vă pe voi din dragoste şi curăţenia şi din Duh Sfânt, vieţuind în fapte bune pentru ca în acest fel să daţi prilej ca spiritul din voi să se arate în inima voastră din care să dea afară neadevărul, egoismul şi patima distrugerii care atunci când cresc peste măsură, duc la nimicirea omului. În viitor, la această zidire spirituală va fi mult de lucru.
Lăcaşul închinării sublime ce se va oferi drept pildă întregii lumi se va realiza prin eforturile însumate ale celor aleşi şi puri. Oamenii simpli şi drepţi în inima lor, plini de dragoste pentru Dumnezeu vor fi mult mai grabnic spiritualizaţi, dacă ei vor trăi intens sufleteşte, consacrând celor materiale o mai mică atenţie. Totdeauna cei săraci în dorinţe vor fi bogaţi în mulţumiri. Preafericiţi vor fi cei care vor trăi în duhul Dumnezeiesc. Mai ales aceştia vor vedea că simplitatea şi puritatea vieţii nu înseamnă sărăcie interioară, ci este din contra, o nebănuită comoară spirituală.
Cei simpli şi buni deţin o superioritate sufletească nebănuită. Multe sunt enigmele sufletului omenesc şi acestea sunt foarte greu de descifrat pentru acela care nu recurge la cunoaşterea de sine. Fiinţa umană nu-şi poate descoperi Creatorul şi nu-i poate înţelege câtuşi de puţin opera, decât dacă se descoperă pe sine în străfundurile tainice ale fiinţei sale. Pentru a ajunge la divina desăvârşire, fiecare om trebuie să urmărească să se cunoască cât mai bine pe sine. Toate acumulările materiale dispar odată cu moartea fizică a omului, în timp ce însuşirile spirituale şi experienţele omului se adună în spirit pentru veşnicie.
Credinţa de nezdruncinat în Supremul Divin este secretul existenţei nemuritoare în spirit. Credinţa face ca puterea lăuntrică a fiinţei să devină nemărginită ajutând-o să se desăvârşească prin unirea cu Dumnezeu în eternitate. Prin credinţa binefăcătoare, fermă, omul poate atinge fericirea divină.
Iisus spune:" De veţi avea credinţă numai cât un grăunte de muştar, toate le veţi împlini, şi veţi zice muntelui acesta să se arunce în mare, muntele se va arunca". În aceste cuvinte ni se descoperă taina puterii credinţei. Adevărul este că în timpurile care vor veni, pe tot globul, puţini vor fi oamenii care vor avea credinţă, iar aceia care nu vor avea credinţă vor fi dinainte morţi, deşi vor continua să trăiască trupeşte, fiindcă ei vor înceta să mai aibă legătura conştientă cu Dumnezeu. Cel ferm în credinţa sa, chiar şi când există trupeşte, constată că toate minunile îi sunt cu putinţă şi astfel ajunge să se dezlege de materie şi legile ei, devenind atotputernic prin trăirea sa spirituală, care îl va revela chiar şi pe Dumnezeu.
Prin puterea credinţei binefăcătoare apar darurile lui Dumnezeu în om. Prin puterea credinţei omul se simte de ce trebuie să facă binele şi ajunge sorească cu ardoare, acţionând astfel cât mai des, asemenea creatorului său. Graţie credinţei sale neobişnuite, infinitele puteri cereşti îi vin totdeauna în ajutor şi de la acest punct viaţa lăuntrică a omului începe să fie din ce în ce mai fericită. Prin intermediul poporului român ales, Bunul Dumnezeu va vorbi oamenilor de pe tot pământul trimiţându-i pe cei aleşi din mijlocul acestui popor în ajutorul celorlalte fiinţe omeneşti, pentru a le ajuta să se ridice la o viaţă superioară şi la desăvârşirea dumnezeiască. Pentru Tatăl Ceresc orice suflet omenesc este foarte scump, deoarece în centrul acestuia sub forma SPIRITULUI, se află o scânteie din Dumnezeu.
Dacă omul va ajunge să creadă cu tărie că toate puterile şi ajutorul îi vin de la Dumnezeu, atunci el supune întreaga sa fiinţă Divinului. Abia atunci viaţa spirituală a omului scoate la iveală izvoare nesecate de dăruire şi dragoste şi o mulţime de însuşiri alese cum ar fi supunerea, umilinţa, evlavia, sârguinţa, bunul simţ, recunoştinţa, respectul, nădejdea. Toate acestea şi multe altele înfloresc prin credinţă. Căci altfel, cum vei iubi ceea ce nu există şi cum te vei supune, dacă nu ai ferma convingere a existenţei acelei Puteri Divine căreia i te supui, sau faţă de care vrei să-ţi arăţi recunoştinţa? Mulţi spun că nu au credinţă, dar într-un asemenea caz, de fapt, ei mărturisesc credinţa lor negativă, distructivă.
În asemenea cazuri existenţa credinţei contrare este dovedită chiar prin negaţie. Gradul de credinţă al fiecăruiui om creşte sau scade prin manifestarea acesteia în diferite împrejurări.
Toate cele ce v-am spus aici sunt pe deplin adevărate şi în timpurile care vor veni, ţara cea aleasă de Bunul Dumnezeu va fi focarul redresării spirituale de pe faţa pământului. Minunile fără de număr ce se vor face în această ţară şi tainele ce se vor descoperi în vremurile ce vor veni în acele locuri, vor face popoarele lumii să cerceteze pline de dăruire misterele dumnezeieşti.
În România, Dumnezeu va face cu putinţă apariţia unor mari miracole pentru acei aleşi să-l descopere, iar necredincioşii să se întoarcă la credinţă cât mai repede. În acest popor ales al românilor Dumnezeu a pus o inimă caldă şi iubitoare, firea oamenilor fiind deschisă să descopere cu uşurinţă calea către desăvârşire, aproape toţi fiind capabili să lumineze celelalte popoare prin darurile divine pe care le deţin.
În acele timpuri viitoare, poporul român, propovăditor al înţelepciunii divine va fi o gazdă primitoare plină de dragoste ce se va manifesta fără pic de viclenie şi pe întreg teritoriul va fi belşug uimitor, pentru ca toţi pelerinii ce vor veni să poată fi îndestulaţi.
Sediul Crucii Roşii Internaţionale se va stabili la Bucureşti, în Noul Ierusalim, deoarece descoperirile acestui popor pe linie de medicină şi sănătate vor fi extraordinare, situând, de asemenea, această ţară pe primul loc în lume. Tot în România vor lua fiinţă instituţii filantropice şi administrative absolut noi, cum nu au fost niciodată pe acest pământ, de inspiraţie divină, care vor urmări trezirea puterilor ascunse din om şi amplificarea înzestrărilor spirituale divine.
Poporul evreu va fi aproape singurul care se va opune cu îndârjire influenţei binefăcătoare crescânde a poporului român cunoscător al Tainelor Dumnezeieşti, dar în finalul acestei lupte se va convinge chiar el că adevărul susţinut de poporul român este una cu Dumnezeu şi apoi nu va mai lupta împotriva divinităţii.
Purtătorii de duh sfânt şi marii iluminaţi din anumite puncte ale globului pământesc vor mărturisi la rândul lor realitatea adevărului propovăduit de poporul român, reconfirmându-l cu toată puterea.
Înainte de a ajunge aici însă, această ţară aleasă va trece prin mari frământări care vor pune lumea la grea încercare. Acest popor ales va trece înainte de a ajunge aici prin trei mari încercări. Sfârşitul acestor încercări va fi marcat de un dezastru planetar produs de cutremure care va îngrozi aproape întreaga lume. De asemenea, tot atunci cei foarte bogaţi îşi vor pierde averile.
În acele timpuri viitoare, pe pământul ales al României, Noul Ierusalim se va zidi deci în două feluri: spiritual şi material. În acele timpuri viitoare, mai marii popoarelor lumii pământene se vor uni pentru a realiza o înţelegere globală de ajutor mutual şi vor centraliza sistemul monetar pentru a dirija cât mai bine viaţa administrativă la nivelul întregii planete. În acele vremuri viitoare, va apare o forţă armată ce va fi educată şi unificată pentru a fi universală, prezentând un caracter internaţional. Poporul indian va fi fericit să cunoască şi să ajute poporul român în misiunea sa planetară. Graţie relaţiilor de prietenie ce se vor lega cu toate ţările de pe faţa pământului, România va scăpa ca prin minune din conjunctura războaielor. În timpurile ce vor veni, America de Nord şi de Mijloc vor ajunge să fie în cea mai mare parte un gigantic cimitir. Aceasta se va întâmpla tocmai în ajunul unor planuri de dominaţie prin care se va urmări supremaţia asupra întregii planete. Unică în acţiune şi care se va abţine să ia parte la punerea în practică a frumoaselor idei şi a înfăptuirilor globale ce vor avea loc, va fi Anglia, însă părerea ei nu va fi luată în consideraţie, deoarece la scurt timp după aceea ea va ajunge să fie stăpână numai asupra insulelor ei. Coloniile care-i aparţin vor fi în totalitate redate libertăţii în viitor.
Chiar dacă vă uimesc cele afirmate de mine, să nu mire pe nimeni de ceea ce se va întâmpla, deoarece fiecare are ceea ce merită, în final dreptatea, adevărul şi lumina spirituală triumfând. Deşi trâmbiţele adevărului vor suna pretutindeni, mai ales pe pământul Noului Ierusalim - România, va fi dusă lupta cea mai aprigă."

CE ESTE ADEVĂRATA CREDINŢĂ?

Cuvântul "CRED", este de origine latină şi înseamnă "A PRIMI, A MĂRTURISI, şi a înfăptui, ceea ce învaţă BISERICA despre Dumnezeu.
Când spunem cuvântul "CRED", sufletul se înalţă cu Harul Duhului Sfânt la Dumnezeu, care este plinitorul credinţei.
În LUMEA CREATĂ, au darul de a crede:

1. ÎNGERII, care CRED, dar şi văd ceea ce CRED. CREDINŢA ÎNGERILOR, nu este virtute,deoarece ei nu fac nici un efort pentru a CREDE căci ei îl văd pe Dumnezeu, pentru că au darul vederii lui Dumnezeu. Dintre PUTERILE ÎNGEREŞTI, Sfinţii Arhangheli, au darul de a înmulţi şi spori CREDINŢA CEA ADEVĂRATĂ (ORTODOXĂ) între oameni pe pământ, luminând înaintea lor, cu ÎNVĂŢĂTURA SFINTEI EVANGHELII.
   
2. DIAVOLII, care CRED ÎN DUMNEZEU şi SE CUTREMURĂ" (Iacob 2, 19). Diavolii nu-L văd pe Dumnezeu, şi fac întotdeauna răul, CREDINŢA DIAVOLILOR în Dumnezeu, este Creaţională, şi este pervertită în a-L urî pe Dumnezeu. În ei, s-a înveşnicit răul, iar această ură este spre pierzarea lor. Când oamenii rătăciţi de la ADEVĂRATA CREDINŢĂ, vorbesc despre CREDINŢA ORTODOXĂ cu ură, să ştiţi că ei sunt sub influenţa Diavolilor.
   
3. Creştinii Ortodocsi, care prin SFÂNTUL BOTEZ (Galateni 3. 17) CRED ÎN DUMNEZEU, dar nu-L pot vedea cu ochii trupeşti ci numai cu ochii sufleteşti (Matei 5, 6).

ADEVĂRATA CREDINŢĂ, este un DAR DUMNEZEIESC (Rom. 12, 3; Efes. 2, 8; Filip 1, 29, 2) însoţit de efortul omului de a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi de a se asemăna cu Dumnezeu prin sfinţenie, care se obţine prin practicarea virtuţilor (împlinirea Poruncilor Dumnezeieşti).
Creştinul care CREDE în Dumnezeu şi împlineşte PORUNCILE DUMNEZEIEŞTI, va moşteni RAIUL şi se va îndulci veşnic de SLAVA LUI DUMNEZEU.
Există un SINGUR DUMNEZEU şi o SINGURĂ CREDINŢĂ ADEVĂ- RATĂ - CREDINŢA ORTODOXĂ (Efeseni 4, 5). Celelalte credinţe sunt deviate şi rătăcite, sau deţin frânturi de adevăr, insuficient mântuirii.
CREDINŢA ADEVĂRATĂ - ORTODOXĂ, este O PUTERE DUMNEZEIASCĂ (1 Corinteni 2, 5) şi O VIRTUTE CREŞTINĂ, care întăreşte toate virtuţile şi puterile sufletului. Pentru noi creştinii Ortodocsi, CREDINŢA, este un mare HAR şi o MARE PUTERE în lupta acestei vieţi pământeşti. (Filipeni 1, 29; 1 Cor. 12, 9).
CREDINŢA ÎN SFÂNTA TREIME (Isaia 6, 3), este PUTEREA NOULUI TESTAMENT.
CREDINŢA CREŞTINĂ ORTODOXĂ, este ÎNVĂŢĂTURA DUMNEZEIASCĂ, mai presus de cuvânt şi de raţiune.
ÎNVĂŢĂTURA DE CREDINŢĂ ORTODOXĂ, se cuprinde pe scurt în "SIMBOLUL CREDINŢEI" (CREZUL).
Prin MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ, spunând zilnic "CREZUL" şi mai ales noaptea, înainte de a adormi, PUTERILE ÎNGEREŞTI ne acoperă şi ne păzesc, ca pe o fiinţă binecunoscută, iar duhurile diavoleşti se îndepărtează neputincioase.
CREDINŢA ADEVĂRATĂ - ORTODOXĂ este PUTEREA, HARUL DUMNEZEIESC (2 Petru 1, 1), cu ajutorul căruia primim ca neîndoielnic, tot ce a descoperit Dumnezeu şi învaţă SFÂNTA ŞI DUMNEZEIASCA BISERICĂ ORTODOXĂ, pentru mântuirea noastră.
Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, ca să credeţi în Hristos. Acela pe care El L-a trimis (Matei 6, 29). CREDINŢA ORTODOXĂ, se află prin lucrarea Duhului Sfânt în om (Galateni 5, 22), prin iradierea unei FORŢE DIVINE, când omul se face vrednic prin, sfinţenie de ea.
ÎNVĂŢĂTURA DE CREDINŢĂ CREŞTINĂ ORTODOXĂ, este cuprinsul DESCOPERIRII DUMNEZEIEŞTI. Creştinul Ortodox trebuie să cunoască foarte bine ÎNVĂŢĂTURA DE CREDINŢĂ ORTODOXĂ, pentru a nu fi amăgit de alte învăţături eretice.
Prin PUTEREA CREDINŢEI, cunoaştem ceea ce nu putem vedea cu ochii trupeşti şi adeverim ceea ce nădăjduim de la Dumnezeu.
Prin CREDINŢĂ, pricepem că s-au întemeiat veacurile cu CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (Evrei 11, 3), prin CREDINŢĂ primim ca adevărată DESCOPERIREA DUMNEZEIASCĂ - CUVÂNTUL SFINTEI SCRIPTURI, PRIN CREDINŢĂ primim minunile şi proorociile, prin CREDINŢĂ dobândim făgăduinţele (Evrei 11, 3).
De aceea Duhul Sfânt prin Sfântul Apostolul Pavel ne spune: "CREDINŢA, este adeverirea celor nădăjduite şi dovedirea lucrurilor celor nevăzute (Evrei 11. 1).
Deci CREDINŢA ADEVĂRATĂ, este primirea de către om, prin intermediul Duhului Sfânt şi a vederii sufleteşti, a tuturor ADEVĂRURILOR pe care le avem prin DESCOPERIREA DUMNEZEIASCĂ, în scopul mântuirii noastre.
CREDINŢA ORTODOXĂ, este învoirea liberă a sufletului, vederea sufletească a unui lucru nevăzut, statornicia în ceea ce este adevărat, înţelegerea celor nevăzute, potrivită firii. (Sf. Teodoret al Ciprului).
Credinţa pe care o are un om în ceea ce îi spune un alt om, este o încredere, care îşi poate găsi întărirea în dovedirea sau arătarea văzută a lucrului care a fost susţinut de unul şi crezut de altul.
Dar CREDINŢA ÎN DUMNEZEU,are o ÎNTĂRIRE TAINICĂ, NECLINTITĂ, prin PUTEREA DUHULUI SFÂNT, care se află în inima celui Botezat, care împlineşte Poruncile Dumnezeieşti.
HARUL CREDINŢA ŞI FAPTELE BUNE, mântuiesc şi înalţă la Dumnezeu. Există O SINGURĂ CREDINŢĂ ADEVĂRATĂ - CREDINŢA ORTODOXĂ. Noi trebuie să mărturisim această CREDINŢĂ SFÂNTĂ ORTODOXĂ, în faţa oamenilor, prin cuvânt şi prin faptele noastre.
Sfinţii Părinţi ai DUMNEZEIEŞTII BISERICI ORTODOXE, arată că, frica de Dumnezeu, este începutul CREDINŢEI, deoarece aceasta eliberează sufletul de teama păcatului şi a morţii celei veşnice, ajutându-l să intre sub stăpânirea Harului Dumnezeiesc(Matei 10, 28; Luca 12, 5). Prin CREDINŢĂ, începe şi se sfârşeşte mântuirea, iar fără CREDINŢĂ, nu este cu putinţă a plăcea lui Dumnezeu (Evrei 11, 6).
Credinţa vine şi din auzirea Cuvântului lui Dumnezeu (Romani 10,17; Efeseni 1, 13;), dintr-o auzire care este supusă înţelegerii, aprecierii şi judecăţii noastre, dar care este însoţită de o lucrare a HARULUI CREDINŢEI. Căci la CREDINŢA în Hristos nu putem ajunge numai cu puterile noastre.
CREDINŢA este un act sinergic, adică o împreună lucrare divină şi umană. Din partea noastră, CREDINŢA este un răspuns la Harul Dumnezeiesc care însoţeşte propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu de către Episcopi, Preoţi şi Diaconi.
Zadarnic caută unii să vadă minuni pentru luminarea şi creşterea credinţei lor, pentru că celor vrednici de credinţă, le ajunge Cuvântul lui Dumnezeu, care intră prin auz în sufletele lor. În acest mod Cuvântul lui Dumnezeu LUMINEAZĂ, întăreşte şi sporeşte CUNOAŞTEREA LUI DUMNEZEU cea ADEVĂRATĂ şi CREDINŢA ÎN HRISTOS.
Fără de CREDINŢĂ, NU ESTE CU PUTINŢĂ SĂ FIM PLĂCUŢI LUI DUMNEZEU, pentru că cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este şi că se face răsplătitor celor care îl caută (Evrei 11, 6).
A CREDE fără nici o îndoială, ÎNTR-UN DUMNEZEU simplu şi nedespărţit, dar DUMNEZEU ÎN TREI PERSOANE; Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt, TREI după Ipostas, dar UNUL după FIINŢĂ şi după FIRE, şi iarăşi A CREDE în UNUL Domn Iisus Hristos, Dumnezeu şi Om în acelaşi timp, îndoit în fire dar UNUL după Ipostas.
A CREDE în ÎNTRUPAREA Fiului lui Dumnezeu DE LA DUHUL SFÂNT ŞI PURUREA FECIOARA MARIA.
A CREDE în ÎNVIEREA MORŢILOR, în Înfricoşata Judecată, în Rai şi în Iad, a vedea pe Sfânta Masă şi A CREDE cu adevărat că acolo este TRUPUL ŞI SÂNGELE LUI HRISTOS, TRUP ÎNTREG mărginit în loc, dar necircumscris, care se împarte dar nu se desparte, se mănâncă, dar nu se mistuie, şi nu se sfârşeşte, se înmulţeşte în CER şi pe pământ şi în toate BISERICILE CREŞTINILOR Ortodocsi, dar este UNUL şi ACELAŞI.
A vedea în Sfânta Cristelniţă, apa Sfântului Botez, care udă trupul şi A CREDE că aceea este baia duhovnicească, care prin rugăciunile preotului ne curăţeşte sufletul şi trupul de păcate.
A vedea în SFINTELE TAINE, altceva cu simţurile şi A CREDE altceva cu mintea; mintea să tăgăduiască simţurile, ba mai mult chiar mintea să nu se încreadă în ea însăşi: "Cine este înţelept şi va înţelege acestea!" (Osia 14, 10).
Acestea sunt DOGME (Adevăruri de Credinţă, Descoperite prin Revelaţie) pe care mintea noastră nu poate să le cuprindă şi să le înţeleagă.
Dar nu numai atât, CREDINŢA CREŞTINILOR Ortodocsi, este o lege cu totul duhovnicească, cu totul SFÂNTĂ. Lege care porunceşte sărăcia, fecioria, postul, smerenia şi o dragoste atât de desăvârşită, încât ne porunceşte să iubim pe vrăjmaşii noştri, lege care vrea ca omul să fie duhovnicesc şi sfânt în lume, lege potrivnică lumii şi trupului. Acestea sunt lucruri pe care firea şi voinţa omenească nu le primeşte cu bucurie.
O, CREDINŢĂ CREŞTINĂ ORTODOXĂ, DUMNEZEIASCĂ în început, DUMNEZEIASCĂ în creştere, DUMNEZEIASCĂ în întărire, ai fost făcută de Dumnezeu, ai fost crescută de Dumnezeu, eşti întărită de Dumnezeu.
Tu eşti CALEA CEA ADEVĂRATĂ (Ioan 14, 6), cine merge pe tine ajunge negreşit în RAI.
CREŞTINE ORTODOX, ai datoria să mulţumeşti neîncetat lui Dumnezeu, pentru că ţi-a dat să te naşti într-o astfel de CREDINŢĂ.
Trebuie să mulţumeşti lui Dumnezeu, pentru că te-ai născut creştin ortodox şi nu păgân sau eretic, pentru că eşti: "NEAM SFÂNT, PREOŢIE ÎMPĂRĂTEASCĂ". (1 Petru 2, 9).
În concluzie spunem că:

• CREDINŢA ORTODOXĂ, este un dar a lui Dumnezeu (Rom. 12, 3; Efes. 2, 8; Filip. 1, 29; 2 Petru 1, 1). Sfântul Apostol Pavel ne spune: "Căci prin har sunteţi mântuiţi, prin CREDINŢĂ, şi aceasta nu este de la voi, este Darul lui Dumnezeu (Filip 1, 29).
• CREDINŢA ORTODOXĂ este un lucru al lui Dumnezeu (Fapt. 11, 21; 1 Cor. 2, 5; Efes. 1, 19; Colos. 2, 12; 2 Tes. 1, 11; 1 Tim. 1, 14) "CREDINŢA voastră să nu fie în înţelepciunea oamenilor ci în PUTEREA LUI DUMNEZEU". (1 Cor. 2, 5).
• CREDINŢA ORTODOXĂ este un dar al Sfântului Duh. (1 Cor. 12, 9; Gal. 5, 22). "Roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, CREDINŢA."(Gal. 5, 22).
• CREDINŢA ADEVĂRATĂ (ORTODOXĂ) în Dumnezeu, aparţine şi voinţei omului (Matei 8, 13; 9, 22; Marcu 5, 34; Luca 7, 50; 17, 19; 18, 24) Mântuitorul Iisus Hristos a zis sutaşului: "Du-te, fie după cum ai crezut. Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela. (Matei 8, 13).
• CREDINŢA ORTODOXĂ, creşte şi se dezvoltă în om,prin conlucrarea şi colaborarea noastră cu Dumnezeu. (Teologia Morală Ortodoxă Vol III, pag. 95).