Raspuns: 2 Corinteni 6:14 spune: “Nu va injugati la un jug nepotrivit cu cei necredinciosi. Caci ce legatura este intre neprihanire si faradelege? Sau cum poate sta impreuna lumina cu intunericul?” Desi acest pasaj nu mentioneaza in mod specific termenul casatorie, in mod clar are implicatii in ceea ce priveste casatoria. Si pasajul continua astfel: “Ce intelegere poate fi intre Hristos si Belial? Sau ce legatura are cel credincios cu cel necredincios? Cum se impaca Templul lui Dumnezeu cu idolii? Caci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui si voi umbla in mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, si ei vor fi poporul Meu.” De aceea: „Iesiti din mijlocul lor, si despartiti-va de ei, zice Domnul; nu va atingeti de ce este necurat, si va voi primi” (2 Corinteni 6:15-17).
Biblia merge mai departe si spune: “Nu va inselati: „Tovarasiile rele strica obiceiurile bune”” (1 Corinteni 15:33). A avea orice fel de relatie intima cu un necredincios poate conduce rapid si usor la lucruri care iti vor fi piedici in umblarea ta cu Hristos. Noi suntem chemati la evanghelizarea celor pierduti si nicidecum la a deveni intimi cu acestia. Nu este nimic gresit in a construi relatii de prietenie de calitate cu necredinciosii – insa acesta este cel mai apropiat nivel pana la care putem merge. Daca ii faci curte unui necredincios, care consideri ca iti este prioritatea, sa intretii o relatie romantica cu acea persoana, sau sa il castigi pentru Hristos? Daca esti casatorit(a) cu un necredincios/necredincioasa, cum puteti voi doi sa cultivati o relatie intima cuprinzand si aspectele spirituale in casatoria voastra? Cum poate fi construita o casnicie de calitate daca voi doi aveti opinii divergente cu privire la cel mai important lucru din univers – persoana Domnului Iisus Hristos?
"Dar cu privire la lucrurile despre care mi-ati scris, este bine pentru barbat sa nu se atinga de femeie. Totusi.din cauza desfranarii, fiecare sa-si aiba sotia lui si fiecare femeie sa-si aiba sotul ei. Sotul sa dea sotiei ce-i datoreste, si tot asa si sotia fata de sotul ei. Sotia nu este stapana pe trupul ei, ci sotul; tot astfel, nici sotul nu este stapan pe trupul lui, ci sotia. Sa nu va lipsiti unul de celalalt decat doar prin buna invoiala, pentru un timp, ca sa va dedicati rugaciunii; apoi sa fiti iarasi impreuna, ca sa nu va ispiteasca necuratul, din cauza lipsei voastre de stapanire. [...] Dar daca nu se pot infrana, sa se casatoreasca, pentru ca este mai bine sa se casatoreasca decat sa arda. Celor casatoriti le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca sotia sa nu se desparta de sot. Daca este despartita, sa ramana necasatorita sau sa se impace cu sotul ei. Si nici sotul sa nu-si lase sotia."
Daca un om are o sotie neloială si ea voieste sa traiasca inainte cu el, sa nu se desparta de ea. Si daca o femeie are un sot neloial si el voieste sa traiasca inainte cu ea, sa nu se desparta de sotul ei. Caci sotul necredincios / neloial este sfintit prin sotia credincioasa / loiala si sotia necredincioasa / neloiala este sfintita prin sotul ei; altminteri, copiii vostri ar fi necurati, pe cand acum sunt sfinti. Daca cel necredincios se desparte, sa se desparta; in imprejurarea aceasta, fratele sau sora nu sunt legati; Dumnezeu ne-a chemat sa traim in pace."
Dupa cum se vede, daca cel necredincios (cel care nu iubeste) vrea sa traiasca langa cel credincios (care iubeste)... cel credincios (care iubeste) sa nu se desparta. E perfect logic: dragoste cu sila nu se poate, deci ce-l care iubeste nu-l poate obliga pe cel ce nu iubeste sa-l iubeasca, insa daca cel care nu simte nimic pentru partener vrea sa ramana in familie, e ok. Deci nimic fara voia celui in cauza!
"Caci ce stii, sotie, daca iti vei mantui sotul? Sau ce stii tu, sotule, daca iti vei mantui sotia? Incolo, fiecare sa umble asa cum l-a asezat Domnul, asa cum l-a chemat Dumnezeu. Aceasta este randuiala pe care am asezat-o in toate bisericile.
"Cat despre fecioare (se specifica: atat barbati cat si femei), nu am o porunca din partea Domnului; dar imi dau o parere, ca unul care am primit de la Domnul harul sa fiu vrednic de crezare. Iata deci ce gandesc eu ca este bine, avand in vedere stramtoarea de acum: este bine pentru un barbat sa ramana asa cum este. Esti legat de o sotie? Nu cauta sa fi dezlegat. Nu esti legat de o sotie? Nu cauta sotie. Insa, daca te insori, nu pacatuiesti. Daca fecioara se marita, nu pacatuieste."
Deci, nu este pacat casatoria, caci este ingaduita. Insa ea se realizeaza si ramane in conditiile de mai sus: in pace si iubire! Atentie insa la specificarea "necazuri pamantesti", nu se refera la copii, caci cu siguranta copiii nu-s necazuri. Suferinta creata de si in familii prin lipsa iubirii si implinirii sufletesti atrage alterarea sufleteasca care se transpune in suferinta trupului, care este materie, pamant.
"Iata ce va spun, fratilor: timpul s-a scurtat; de aceea cei care au sotii sa fie ca si cum n-ar avea; cei care plang, ca si cum n-ar plange; cei care se bucura, ca si cum nu s-ar bucura; cei care cumpara, ca si cum n-ar stapani; cei care se folosesc de lumea aceasta, ca si cum nu s-ar folosi de ea; caci chipul lumii acesteia trece.
Dar eu as vrea ca voi sa fiti fara griji. Cine nu este casatorit se ingrijeste de lucrurile Domnului, cum sa placa Domnului. Dar cine este casatorit se ingrijeste de lucrurile lumii, cum sa placa sotiei. Si intre o sotie si o fecioara este o deosebire; cea nemaritata se ingrijeste de lucrurile Domnului, ca sa fie sfanta si cu trupul si cu duhul; iar cea maritata se ingrijeste de lucrurile lumii, cum sa placa sotului ei. Va spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca sa pun o cursa inaintea voastra, ci pentru ceea ce este frumos si ca sa puteti sluji Domnului fara piedica."
Cei care au sotii sa fie ca si cum nu ar avea nu se refera la a umbla din dama in dama, ci a trai detasat fata de suferintele create de partener, cei care plang sa incerce sa nu mai ajunga la faza de a plange, cei care se bucura sa nu o faca excesiv, iar cei care cumpara sa nu devina stapani pe ceea ce tot prin bunavointa divina ajung sa detina.
"Daca cineva gandeste ca virginitatea este nepotrivita, ca a trecut de floarea varstei si nevoia cere asa, sa faca ce vrea; nu pacatuieste, sa se casatoreasca. Dar cine a luat in inima lui o hotarare tare si nu este fortat de nevoi, ci este liber sa lucreze cum vrea si a hotarat in inima lui sa-si pastreze virginitatea, bine face. Astfel, cine se casatoreste bine face; si cine nu se casatoreste, bine face. O sotie este legata de lege atata timp cat traieste sotul; dar daca-i moare sotul, este libera sa se marite cu cine vrea, numai in Domnul. Dar, dupa parerea mea, va fi mai fericita daca ramane asa cum este. Si gandesc ca si eu am Duhul lui Dumnezeu."
Iata ca Dumnezeu a dat liberul arbitru.
A trai, nu inseamna ca traieste trupul, ci ca traieste sufletul. Deci daca sotul sau sotia moare este liber/a sa faca ce vrea. Deci,casatoria trebuie realizata cata vreme exista intelegere, comunicare, afectiune intre parteneri. Cata vreme exista multumire unul fata de celalalt si pace. Caci acolo unde este tristete, suferinta, violenta verbala sau fizica, ingerii nu vin, iar protectie divina nu este.
frumoase completari!dar daca ar citi Biblia mai multi si ar da interpretarea corecta infrangandu-si dorinta de posesiune poate altfel ar fi situatia in familii.
RăspundețiȘtergere